CURS, LEGISLATIA COMUNICARII (RETORICA)
24 MARTIE 2011
Libertatea de exprimare nu este o idee noua in istoria gandirii, desi trebuie remarcat faptul ca boom-ul informational si mediatic pe care il cunoaste societatea moderna ii atribuie i importanta fara precedent.
Dreptul la expresie si libertatea presei au fost manifestari ale ideilor iluministe, astfel, in 1790, in urma Revolutiei Franceze, au fost votate articolele 17 si 18 din Constitutia franceza care stipulau: „comunicarea libera a gandurilor si a opiniilor este unul dintre drepturile cele mai pretioase ale omului. Orice cetatean poate vorbi, scrie, tipari liber cu conditia sa raspunda la abuzul acestei libertati, in cazurile prevazute de lege.”
In dreptul nostru intern, liberatatea de exprimare este reglementata de articolul 30 din Constitutia Romaniei, astfel: „libertatea de exprimare a gandurilor, opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel prin viu-grai, prin scris, prin imagini si prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public sunt inviolabile.”
Libertatea de exprimare trebuie analizata si prin raportare la continutul normativ al articolelor 29-31 din Constitutie, anume: libertatea de opinie si dreptul la informatie. Astfel, in articolul 29, alin (1) se determina in mod imperativ faptul ca libertatea gandirii si a opiniilor nu poate fi ingradita sub nicio forma, iar
