Cererea de chemare în judecată

Cererea de chemare în judecată

Ce trebuie să cunoaşteţi referitor la cererea de chemare în judecată?

Orice persoană care pretinde recunoaşterea unui drept trebuie să se adreseze instanţei de judecată.

În acest sens, trebuie să depuneţi o cerere de chemare în judecată la instanţa competentă să judece pricina (judecătorie, tribunal specializat, tribunal, curtea de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).

1. Cererea de chemare în judecată:

Cererea trebuie să cuprindă datele personale şi de identificare ale dumneavoastră şi ale persoanei pe care o chemaţi în judecată cara se referă la: nume, prenume, domiciliu sau reşedinţă, iar pentru persoanele juridice, numărul de înmatriculare la Registrul Comerţului, codul fiscal

Dreptul familiei. Bunurile comune, impartire, bunuri proprii administrare, folosinta, dispozitie, locuinta, terenuri, constructii, venituri, concubini

Dreptul familiei. Bunurile comune, impartire, bunuri proprii administrare, folosinta, dispozitie, locuinta, terenuri, constructii, venituri, concubini

1.Împartirea bunurilor comune.

Împartirea bunurilor comune, în timpul casatoriei, se poate face la cererea oricaruia dintre soti sau la cererea creditorilor personali ai oricaruia dintre soti. Potrivit art. 36 din C. fam. alin. 2, bunurile comune pot fi împartite în timpul casatoriei la cererea oricaruia dintre soti.

Conditii:

Sa existe motive temeinice în acest sens.

Ele sunt apreciate de instanta judecatoreasca ( ex.: abandonarea fortata a domiciliului comun din cauza relelor tratamente; vârsta avansata si starea de boala a unuia din soti).

Împartirea bunurilor comune se face în timpul casatoriei, adica în intervalul cuprins între momentul încheierii casatoriei si momentul în care oricare din soti a introdus o actiune în divort. Daca unul dintre soti a intentat actiunea de divort, partajul are loc în cadrul acestei actiuni conform art. 36 alin. 1, ceea ce nu mai justifica introducerea actiunii conform alin. 2.

Despre „The Law Students' Association” din Brasov

Am inceput sa-mi ocup timpul cu o alta activitate care se numeste LSA Brasov. Impreuna cu alti studenti de la drept,     dau din timpul meu pentru a creea in Brasov o asociatie a studentilor de la drept. Este nedrept sa fii student la o facultate si sa nu ai o asociatie pentru tine, o asociatie care sa te reprezinte, o asociatie in care sa-ti faci  prietenii in cazul in care vii din alta zona, etc.

The Law Students’ Association (LSA)Brasov isi propune sa organizeze evenimente cu si pentru studentii de la drept. In acelasi timp, ne dorim sa fim o punte intre studentii de la drept din Brasov si mediul juridic al practicienilor din Brasov.

Credem ca peste 6 luni LSA Brasov va deveni membru al ELSA ROMANIA (The European Law Students’ Association – Romania), asociatia noastra incepand deja sa parcurga fazele premergatoare acestei etape.

Daca esti interesat de activitatea noastra, daca ai idei de evenimente, daca nu-ti doresti doar sa asisti la cursuri, atunci intra in grupul nostru de discutii de pe yahoo sau cauta-ne pe Facebook.

SPETE - DREPT CIVIL - CONTRACT DE INCHIRIERE

SPETE, DREPT CIVIL

29 MARTIE 2011, prof. Bularca

SPETA 1

A incheie cu B un contract de inchiriere care are ca obiect un apartament pe o durata de 5 ani. Partile au stabilit caci chiria(300$) se va achita lunar de catre chiriasul B; de asemenea, B s-a obligat sa achite si cheltuielile de intretinere, energia termica si de asemenea, sa depuna la asociatia de proprietari o garantie cu titlu de fond de rulment de 60 $ in termen de 10 zile de la incheierea contractului.

A a stipulat in contract ca dupa minim 6 luni poate majora unilateral chiria pana la suma maxima de 500$, dar are obligatia sa il notifice in prealabil pe B cu minim 15 zile.

De asemenea, partile au stipulat in contract un pact comisoriu potrivit caruia daca B nu achita chiria timp de 3 luni consecutiv, contractul se considera reziliat de drept, fara punerea in intarziere a debitorului sau indeplinirea altor formalitati.

A a promovat o actiune in justitie impotriva lui B prin care acesta a solicitat sa se constate

LIBERTATEA DE EXPRIMARE

CURS, LEGISLATIA COMUNICARII (RETORICA)

24 MARTIE 2011

Libertatea de exprimare nu este o idee noua in istoria gandirii, desi trebuie remarcat faptul ca boom-ul informational si mediatic pe care il cunoaste societatea moderna ii atribuie i importanta fara precedent.

Dreptul la expresie si libertatea presei au fost manifestari ale ideilor iluministe, astfel, in 1790, in urma Revolutiei Franceze, au fost votate articolele 17 si 18 din Constitutia franceza care stipulau: „comunicarea libera a gandurilor si a opiniilor este unul dintre drepturile cele mai pretioase ale omului. Orice cetatean poate vorbi, scrie, tipari liber cu conditia sa raspunda la abuzul acestei libertati, in cazurile prevazute de lege.”

In dreptul nostru intern, liberatatea de exprimare este reglementata de articolul 30 din Constitutia Romaniei, astfel: „libertatea de exprimare a gandurilor, opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel prin viu-grai, prin scris, prin imagini si prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public sunt inviolabile.”

Libertatea de exprimare trebuie analizata si prin raportare la continutul normativ al articolelor 29-31 din Constitutie, anume:  libertatea de opinie si dreptul la informatie. Astfel, in articolul 29, alin (1) se determina in mod imperativ faptul ca libertatea gandirii si a opiniilor nu poate fi ingradita sub nicio forma, iar

DOMENIUL PUBLIC SI DOMENIUL PRIVAT AL STATULUI SI AL UNITATILOR ADMINISTRATIV – TERITORIALE

DREPT ADMINISTRATIV

CURSUL 4, 25 martie

                                                                            DOMENIUL PUBLIC

Reprezinta totalitatea bunurilor imobile/mobile apartinand statului sau unitatilor administrativ – teritoriale care, prin dispozitiile legii sau prin natura lor, sunt de uz sau interes public si se supun regimului juridic administrativ.

PRINCIPIILE DOMENIULUI PUBLIC

1.     PRINCIPIUL INALIENABILITATII – potrivit caruia bunurile proprietate publica nu pot fi instrainate, acest principiu avand un caracter relativ si limitat pe durata perioadei in care bunul apartine domeniului public.

2.     PRINCIPIUL IMPRESCRIPTIBILITATII – se exclude dobandirea proprietatii publice pe calea uzucapiunii sau pe calea posesiunii de buna – credinta (in cazul bunurilor mobile);

3.     PRINCIPIUL INSESIZABILITATII – bunurile din domeniul public nu pot fi urmarite silit;

4.     Bunurile proprietate publica nu sunt susceptibile de dezmembraminte prin constituirea