LIBERTATEA DE EXPRIMARE

CURS, LEGISLATIA COMUNICARII (RETORICA)

24 MARTIE 2011

Libertatea de exprimare nu este o idee noua in istoria gandirii, desi trebuie remarcat faptul ca boom-ul informational si mediatic pe care il cunoaste societatea moderna ii atribuie i importanta fara precedent.

Dreptul la expresie si libertatea presei au fost manifestari ale ideilor iluministe, astfel, in 1790, in urma Revolutiei Franceze, au fost votate articolele 17 si 18 din Constitutia franceza care stipulau: „comunicarea libera a gandurilor si a opiniilor este unul dintre drepturile cele mai pretioase ale omului. Orice cetatean poate vorbi, scrie, tipari liber cu conditia sa raspunda la abuzul acestei libertati, in cazurile prevazute de lege.”

In dreptul nostru intern, liberatatea de exprimare este reglementata de articolul 30 din Constitutia Romaniei, astfel: „libertatea de exprimare a gandurilor, opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel prin viu-grai, prin scris, prin imagini si prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public sunt inviolabile.”

Libertatea de exprimare trebuie analizata si prin raportare la continutul normativ al articolelor 29-31 din Constitutie, anume:  libertatea de opinie si dreptul la informatie. Astfel, in articolul 29, alin (1) se determina in mod imperativ faptul ca libertatea gandirii si a opiniilor nu poate fi ingradita sub nicio forma, iar
nimeni nu poate fi constrans sa gandeasca altfel decat conform propriilor principii.

Pe plan international, mentionam ca art. 9 alin (1) din Conventia Europeana a Drepturilor Omului arata ca orice persoana are dreptul la libertatea de gandire, de constiinta si de religie; acest drept include libertatea de a-si schimba religia sau convingerea in mod individual sau in colectiv, in public sau in particular, prin cult, invatamant, practici si indeplinirea ritualurilor.

Declaratia Universala a Drepturilor Omului arata in art.18 ca orice individ are dreptul la libertatea opiniei si a exprimarii, ceea ce implica dreptul de a nu fi ingrijorat pentru opiniile sale ori pe acelea de a cauta, primi si difuza fara a lua in considerare frontierele, informatiile si ideile prin orice mijloc de exprimare. De asemenea, Pactul internattional relativ la drepturile civile si politice afirma ca libertatea de exprimare cuprinde – libertatea de a cauta, de a primi si difuza informatii si idei.

Articolul 30 din Constitutie cuprinde in continutul sau o serie de norme care, pe de o parte – intaresc ideea de libertate de exprimare si creeaza garantii solide privind protectia acestui drept, iar pe de alta parte – limiteaza exercitarea sa. Astfel, cenzura de orice fel este interzisa, nicio publicatie nu poate fi suprimata; legea poate impune mijloacelor de comunicare in masa sa faca publica sursa finantarii.

Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria-i imagine; sunt interzie de lege: defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri.

In Declaratia universala a drepturilor omului, la paragraful II al articolului 19 se stipuleaza ca orice om are dreptul la libertatea opiniilor si exprimarii; acest drept include libertatea de a avea opinii fara imixtiune din afara, precum si libertatea de a cauta, de a primi si de a raspandi informatii si idei prin orice mijloace si independent de frontierele de stat;

In articolul 10 al Conventiei europene a drepturilor omului se stipuleaza ca orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere. Prezentul articol nu impiedica statele sa supuna societatile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare. Exercitarea acestor libertati ce comporta indatoriri si responsabilitati poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrangeri sau sanctiuni prevazute de lege care constituie masuri necesare intr-o societate democratica  pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii si a persoanei, protectia reputatiei  sau a drepturilor altora pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti.

In concluzie, libertatea de exprimare nu este un drept absolut. In temeiul Conventiei europene a drepturilor omului, art. 10, paragraf 2, se permite restrangerea exercitarii acestuia in ipoteza in care folosirea libertatii de exprimare este indreptata impotriva anumitor valori pe care statul le apara in mod legitim sau impotriva democratiei. Restrictiile aduse libertatii de exprimare vor fi insa controlate de Curtea europeana a drepturilor omului prin aplicarea unor serii de principii cristalizate in cadrul jurisprudentei private la libertatea de exprimare. Libertatea de exprimare  apara toate categoriile de informatii obiective , pluraliste si toate creatiile si ideile originale, oricare ar fi forma, suportul sau finalitatea acestora. De ea se bucura nu numai mijloacele de informare in masa ci si toti cetatenii si creatorii stiintifici, literari sau artistici. Aria de acoperire a libertatii de exprimare aparata de Constitutie este foarte mare, incluzand toate formele de discurs artistic, politic, comercial sau referitor la probleme de interes public.