SUBIECTELE DREPTULUI INTERNATIONAL PUBLIC

CURS DIP 2

23 MARTIE

 (DIP = Drept International Public)

In DIP, notiunea de subiecte de drept desemneaza acele entitati care poseda personalitate juridica internationala, adica sunt capabile de a avea drepturi si obligatii pe plan international si sa isi mentina aceste drepturi prin actiuni in justitie.

In DIP, personalitatea juridica cuprinde urmatoarele elemente:

1. capacitatea de a incheia tratate internationale;
2. capacitatea de a actiona inaintea instantelor internationale;
3. beneficiul privilegiilor si imunitatilor in fata jurisdictiilor nationale;

Astfel, identificam urmatoarele categorii de subiecte de DIP:

1. STATELE;
2. ORGANIZATIILE INTERNATIONALE INTERGUVERNAMENTALE;

Popoarele si miscarile de eliberare nationala, organizatiile non-guvernamentale internationale, societatile transnationale sunt incluse de unii autori in categoria dreptului international. Acestea au un statut special, putand dobandi anumite drepturi si asuma anumite obligatii internationale, insa fara a dispune de o capacitate

juridica deplina pe plan international.

Criteriile de identificare a statelor in DIP

Articolul 1 al Conventiei de la Monte Video, privind drepturile si indatoririle statelor, stabileste ca statul trebuie sa aiba urmatoarele caracteristici:

1. o populatie permanenta;
2. un teritoriu determinat;
3. o autoritate guvernamentala;
4. capacitatea de a intra in relatii cu alte state;

SUVERANITATEA SI EGALITATEA STATELOR

-         reprezinta principii de baza ale DIP si ale societatii internationale;

Suveranitatea implica in primul rand competenta asupra unui teritoriu determinat si asupra populatiei pe care il ocupa;

Suveranitatea impune obligativitatea de noningerinta a altor state in zona de competenta exclusiv a statului;

Suveranitatea si egalitatea statelor implica dependenta oricaror obligatii ce decurg din cutuma sau din tratate de acordul statului ce se obliga. Aceste principii implica dreptul statelor de a-si stabili liber regulile interne, de a defini si incheia liber relatiile internationale, de a apartine sau nu unor organizatii internationale.

Suveranitatea si egalitatea statelor, ca principii fundamentale ale relatiilor internationale, au fost recunoscute pentru prima data prin Tratatele de Pace din Westfalia in 1648.

Egalitatea statelor este cea mai importanta consecinta a suveranitatii. Egalitatea statelor a fost recunoscuta ca norma a dreptului international contemporan prin Carta ONU, care, in art. 1, alin (1), prevede ca organizatia se intemeiaza pe principiul egalitatii suverane a tuturor membrilor sai.

Egalitatea statelor presupune recunoasterea aceleiasi capacitati juridice in relatiile conventionale dintre ele. Aceasta determina o egalitate de statut si de capacitate juridica in exercitarea drepturilor si obligatiilor  cu respectarea drepturilor inerente suveranitatii celorlalte state, egalitatea in participarea la elaborarea normelor de drept international, aplicarea egala a mijloacelor de solutionare pasnica a diferendelor internationale.

TERITORIUL

-         reprezinta spatiul in cadrul caruia se exercita suveranitatea de stat;

-         elementele teritoriului sunt: solul, subsolul, apele interioare, marea teritoriala, spatiul aerian;

-         pentru recunoasterea calitatii de stat pe plan international nu sunt relevante dimensiunea si structura teritoriului.

POPULATIA

-         este colectivitatea umana aflata in mod permanent sau temporar pe un anumit teritoriu , formata din cetateni ai statului respectiv, precum si din cetateni straini si apatrizi. Nici dimensiunea si nici componenta unei populatii nu este relevanta pentru recunoasterea calitatii de stat;

AUTORITATEA GUVERNAMENTALA

-         reprezinta ansamblul organelor care exercita prerogativele suveranitatii in limitele teritoriului determinat si aspura populatiei aflata pe acest teritoriu. Existenta unei autoritati care sa exercite jurisdictia efectiva si exclusiva asupra teritoriului si populatiei este cea mai buna dovada a existentei unui stat;

CAPACITATEA DE A INTRA IN RELATII CU ALTE STATE

Presupune:

-         capacitatea de incheia tratate internationale;

-         capacitatea de a fi membru al organizatiilor internationale interguvernamentale si de a participa la activitatea acestora;

-         capacitatea de a inainta plangeri in fata instantelor internationale;

-         capacitatea de a stabili relatii diplomatice si consulare cu alte state;

TIPURI SPECIALE DE STATE IN DREPTUL INTERNATIONAL CONTEMPORAN

1. FEDERATIA (Statul federal) – nu se deosebeste, din punct de vedere al personalitatii juridice internationale, de statul unitar. Cu toate acestea, statul federal poate acorda o capacitate restransa de drept international statelor componente. De regula, statele federative actioneaza in numele statului federal, insa li se poate recunoaste si acestora o personalitate separata;
2. ASOCIATIA DE STATE – este constituita din state independente care intra in diferite forme de cooperare;
3. VATICANUL- dateaza ca stat independent din 1929, anul incheierii Tratatului de la Lateran intre Italia si Sfantul Scaun. Este o monarhie abolutista sacerdotala in care Papa exercita o dubla functie: Sef al Bisericii Catolice si conducator politic al statului. Teritoriul este neutru si inviolabil. Cetatenia este una speciala si functionala si se dobandeste in conditiile exercitarii unei functii religioase: conditii de rang si de domiciliu. Moneda este euro iar statul beneficiaza de statutul de stat observator al ONU;
4. STATELE „DE FACTO” – sunt rezultatul a doua aspecte:

a)      pe de o parte – dorinta secesionista puternica a unei regiuni, parte componenta a unui stat;

b)      pe de alta parte – indisponibilitatea comunitatii internationale de a recunoaste o atare separare. Ele sunt consecinta destramarii unor state federale dar si consecinta unor situatii istorice care s-au perpetuat in timp. Practic, aceste state indeplinesc functiile specifice ale unui stat, insa nu se bucura de recunoastere „de jure” din partea comunitatii internationale. Acestea apar – pe de o parte - , ca si personalitati ilegale din punct de vedere al comunitatii internationale organizate, iar – pe de alta parte -, ca subiecte ale unor probleme care trebuie rezolvate in cadrul intern al statului fata de care se constituie o regiune (ex: pentru fosta URSS – Abkazia din Georgia, Cecenia in Federatia Rusa, Transnistria in Republica Moldova, Republica Turca in Ciprul de Nord)

5. STATELE NEUTRE – neutralitatea reprezinta statutul legal al unui stat care adopta o pozitie de impartialitate fata de alte 2 state aflate in conflict militar. Ca si forme, cunoastem:

a)      neutralitatea clasica – prin care un stat declara intentia sa de a se afla in afara unor anumite conflicte militare;

b)      neutralitatea permanenta – presupune un statut juridic aparte si neimplicare in orice fel de conflicte armate;

c)      neutralitate diferentiata – presupune tratarea diferita a statului agresor si tratarea a statului – victima a unei agresiuni, in sensul ca – statul neutru poate acorda sprijin statului – victima (neutralitate activa) care apare mai degraba ca o optiune de politica externa a unor state de a nu se implica o anumita perioada de timp in anumite conjuncturi internationale determinate

Neutralitatea trebuie sa rezulte dintr-un act intern al statului in cauza, urmat de acte internationale de recunoastere si garantare a acestui statut. Exemple: Elvetia, Austria, Republica Moldova;

6. MINISTATELE – sunt entitati care au o populatie de sub 1 milion de locuitori. Intre 1920 – 1960, ministatelor le-au fost negate elementele statalitatii, sustinandu-se ca aceste state sunt incapabile sa-si asigure propria securitate , sa-si stabileasca o economie viabila, sa se reprezinte in relatiile internationale datorita caracterului limitat al resurselor economice / umane de care dispun. Dupa 1960, pozitia comunitatii internationale s-a schimbat, fiind influentata si de procesul de decolonizare, portile ONU deschizandu-se si pentru astfel de state, ele fiind astazi acceptate ca membri egali ai comunitatii internationale.

TERITORIILE AFLATE SUB MANDAT SI TERITORIILE AFLATE SUB TUTELA

MANDATUL

Dupa Primul Razboi Mondial, Liga Natiunilor, ca si solutie penru teritoriile de peste mari ce-au apartinut Germaniei si Turciei (tari din Africa, Pacific, Orientul Mijlociu), a stabilit  pentru acestea un regim juridic ce a purtat dennumirea de mandat, conform art. 22 din Statutul Ligii Natiunilor. Mandatul era exercitat de catre puterile invingatoare in Primul Razboi Mondial aupra unor teritorii considerate incapabile de a se guverna.

TUTELA

Este creatia ONU dupa Cel de-al Doilea Razboi Mondial, aceasta inlocuind mandatul. Regimul international al tutelei este reglementat in Carta ONU in art. 75 – 85,  insa in prezent nici tutel, nici mandatul nu mai prezinta actualitate, cele doua instrumente corespunzand nevoilor legate de procesul de decolonizare.

(pentru eventualele greseli de orice fel din text...imi cer scuze de pe acum...uitati-va la ora si cred ca o sa ma iertati!!)