Ce trebuie să cunoaşteţi referitor la
martorul în procesul civil:
1. Dacă v-aţi gândit să vă dovediţi pretenţiile şi să vă faceţi apărările folosind proba cu martori sau aţi fost numit ca martor într-un proces, trebuie să cunoaşteţi următoarele informaţii:
Astfel, martorii trebuie să fie persoane care nu au vreun interes în acel litigiu.
Ei trebuie să se prezinte în faţa instanţei de judecată să dea declaraţie întrucât probele, de regulă, trebuie administrate nemijlocit.
Dacă v-aţi gândit că puteţi să consemnaţi aspectele ce le-ar putea declara un martor şi care ar putea să conducă la rezolvarea litigiului şi să trimiteţi instanţei această declaraţie, trebuie să ştiţi că efortul este inutil. Chiar dacă declaraţia o înaintaţi în formă autentică aceasta nu are valoare probatorie decât în cazuri de excepţie, când un text de lege stabileşte
expres în acest sens.
Norma specială care a stabilit ca regulă ca declaraţia martorului să se facă înaintea instanţei poate, la prima vedere, vi se pare cel puţin neeconomicoasă, dacă vă gândiţi că în acest fel se pierde timp mai mult aşteptând în sala de judecată, iar cheltuielile de deplasare până la sediul instanţei pot fi mai mari decât dacă v-aţi duce la un notariat.
Dacă gândiţi aşa, cu siguranţă aţi pierdut din vedere faptul că martorul este chemat să relateze faptele pe care le-a cunoscut personal, dar şi să răspundă la întrebările părţilor şi instanţei de judecată.
Martorul este chemat să răspundă cu privire la ceea ce a cunoscut prin propriile simţuri şi nu să relateze păreri ale opiniei publice.
Propunerea martorilor se face de către reclamant în cererea de chemare în judecată sau cel mai târziu la prima zi de înfăţişare, iar pârâtul prin întâmpinare sau, aşa cum s-a mai arătat, dacă nu este reprezentat sau asistat, la prima zi de înfăţişare.
Trebuie să vă gândiţi foarte bine când formulaţi cerere de chemare în judecată sau întâmpinare dacă trebuie depusă să propuneţi această probă şi care sunt persoanele desemnate să facă depoziţia de martor întrucât, în sens contrar, nu mai aveţi această posibilitate, iar înlocuirea lor nu poate fi încuviinţat decât în anumite cazuri (moarte, dispariţie sau motive bine întemeiate).
Trebuie să mai cunoaşteţi că dacă această probă v-a fost încuviinţată în cursul judecăţii, lista cu martori trebuie depusă în termen de 5 zile de la încuviinţare, iar dovada contrară trebuie în aceeaşi şedinţă dacă amândouă părţile sunt de faţă, în sens contrar, nu mai puteţi beneficia de această probă.
Lista cu martorii solicitaţi trebuie să cuprindă numele şi prenumele fiecărui martor, precum şi adresa unde urmează să fie citat.
Tot în termen de 5 zile şi sub aceiaşi sancţiune trebuie să depuneţi şi suma de bani fixată de instanţă pentru transportul şi despăgubirea martorilor. Dacă aveţi norocul ca martorul să se prezinte spre audiere, deşi nu aţi depus suma respectivă, sunteţi salvat de sancţiune iar proba poate fi administrată.
Trebuie să mai cunoaşteţi că dacă partea adversă a renunţat la audierea unui martor propus, dacă doriţi, puteţi să vă folosiţi de depoziţia acelui martor.
Întrucât instanţa de judecată are obligaţia stabilirii adevărului, dacă consideră că audierea unui martor este necesară pentru lămurirea sa poate dispune în acest sens, chiar dacă ambele părţi au renunţat la acel martor.
Este adevărat că o împrejurare poate fi dovedită cu mai mulţi martori însă instanţa vă poate mărgini numărul martorilor propuşi. Dacă o împrejurare priveşte mai multe aspecte care trebuie dovedite, instanţa vă poate limita numărul martorilor, dar cu respectarea principiului egalităţii părţilor în proces.
Vă gândiţi, probabil, ce condiţii trebuie să îndeplinească persoana care urmează să fie propusă ca martor.
În acest sens, trebuie să cunoaşteţi că ceea ce este important este ca persoana respectivă să fi cunoscut personal împrejurarea pentru care este chemată să depună mărturie.
Deşi au luat cunoştinţă personal despre fapte în legătură cu pretenţiile reclamante, nu pot fi ascultaţi ca martori:
a) rudele şi afinii până la gradul al treilea inclusiv;
b) soţul, chiar nedespărţit;
c) interzişii şi cei declaraţi de lege incapabili de a mărturisii;
d) cei condamnaţi pentru mărturie mincinoasă.
Părţile pot conveni expres sau tacit să fie ascultate ca martori şi persoanele prevăzute la punctele a) şi b).
În cauzele privitoare la starea civilă sau divorţ pot fi ascultate rudele şi chiar afinii, până la gradul al treilea inclusiv, cu excepţia descendenţilor.
Pot refuza să depună mărturie, deşi au fost propuşi ca martori cu respectarea cerinţelor legale:
- slujitorii cultelor, medicii, moaşele, farmaciştii, avocaţii, notarii publici şi orice alţi muncitori pe care legea îi obligă să păstreze secretul cu privire la faptele încredinţate lor în exerciţiul îndeletnicirii;
- funcţionarii publici şi foştii funcţionari publici, asupra împrejurărilor secrete de care au avut cunoştinţă în această calitate;
- cei care prin răspunsurile lor s-ar expune ei înşişi sau ar expune vreuna din rudele şi afinii până la gradul al treilea inclusiv sau pe soţul, chiar nedespărţit, la o pedeapsă penală sau la dispreţul public.
Dacă aţi fost numit ca martor într-un proces din respect faţă de actul de justiţie ar trebui să veniţi în faţa instanţei şi să depuneţi mărturie.
Să nu credeţi că instanţa nu poate să vă şi oblige, dacă consideră că declaraţia pe care o puteţi da lămureşte situaţia litigioasă. Astfel, trebuie să cunoaşteţi că instanţa poate emite mandat de aducere, ceea ce, trebuie să recunoaşteţi, nu vă face cinste. În pricinile urgente, instanţa poate face aceasta chiar de la primul termen.
Dacă, după mandatul de aducere, nu vă prezentaţi, instanţa poate păşi la judecată, considerînd că din probele administrate îşi poate forma convingerea cu privire la soluţia ce o va da.
Instanţa poate să apeleze şi la altă măsură ca să vă determine să veniţi să depuneţi mărturie.
Astfel, dacă aţi fost legal citat şi nu v-aţi prezentat la proces sau refuzaţi să depuneţi mărturie când sunteţi prezent în sala de judecată, instanţa vă poate aplica o amendă judiciară de la 30 la 500 lei RON.
De această pedeapsă sunt scutiţi minorii întrucât aceştia nu au venituri.
Nu trebuie să vă necăjească faptul că aţi fost propus ca martor şi nu vă puteţi prezenta pentru că sunteţi bolnav. În acest caz faceţi cunoscut instanţei starea de boală şi poate încuviinţa ascultarea la domiciliu.
Dacă proba cu martori a fost încuviinţată, aceştia sunt citaţi pentru a se înfăţişa în faţa instanţei de judecată la termenul statornicit pentru audiere.
Fiecare martor înainte de a da declaraţie privitor la pricina ce se judecă este întrebat cu privire la identitatea sa, precum şi dacă este rudă sau afin cu una din părţi şi în ce grad, dacă se află în serviciul uneia din părţi, dacă este judecat în duşmănie sau în legături de interes cu vreuna din părţi.
Totodată acesta depune un jurământ potrivit credinţei sale religioase sau laice, jurământ pe care-l va rosti, repetând după preşedintele completului. Dacă religia sa este cea creştină, în timpul jurământului ţine mâna pe biblie sau pe cruce.
După depunerea jurământului, preşedintele instanţei îi pune în vedere martorului că, dacă nu va spune adevărul, săvârşeşte infracţiunea de mărturie mincinoasă.
Minorul care nu a împlinit 14 ani nu depune jurământ, ci i se atrage atenţia să spună adevărul.
Întrucât pot fi situaţii în care părţile să nu poată propune suficiente probe pentru dovedirea pretenţiilor şi apărărilor lor, legiuitorul a prevăzut şi posibilitatea să poată fi ascultaţi şi minorii sub 14 ani, precum şi persoanele care din pricina debilităţii mintale în mod vremelnic sunt lipsite de discernământ. În această situaţie instanţa va ţine seama de situaţia specială a martorului la aprecierea depoziţiei.
Fiecare martor este ascultat separat, cei neascultaţi neputând rămâne în sală pentru a nu fi influenţaţi în depoziţiilor lor.
Ascultarea martorilor se face în ordinea stabilită de preşedintele instanţei, ţinând cont şi de cererea părţilor.
Audierea propriu-zisă a martorului constă într-o declaraţie orală prin care arată împrejurările pe care le cunoaşte legat de obiectul litigiului, precum şi în răspunsul la întrebările părţii care l-a propus, a părţii adverse, a instanţei şi eventual a procurorului, dacă acesta participă la proces. Martorul nu are voie să citească un răspuns scris de mai înainte însă, cu încuviinţarea preşedintelui, poate folosi însemnări privitoare la cifre sau denumiri.
Trebuie să ştiţi că martorul nu răspunde la orice întrebare întrucât toate întrebările sunt adresate prin preşedinte care, poate respinge întrebarea dacă aceasta tinde la dovedirea unui fapt, a cărui dovedire e oprită de lege, nedemn de a fi crezut, nu are legătură cu cauza şi nu duce la rezolvarea ei.
Este posibil să vă deranjeze faptul că vi s-a respins întrebarea însă, la cerere, întrebarea precum şi motivul pentru care s-a înlăturat se trec în încheiere, astfel că, în situaţia în care vă sunt respinse pretenţiile şi apreciaţi că vă foloseşte, puteţi să criticaţi acest aspect în calea de atac, la instanţa de control judiciar.
Dacă instanţa de judecată găseşte că este necesar, martorul poate fi din nou întrebat.
Dacă cele declarate de 1 martor se contrazic cu cele ale altui martor, aceştia sunt puşi amândoi de faţă pentru a se confrunta şi a stabili realitatea.
Declaraţia martorului făcută oral, se scrie de către grefier după dictarea preşedintelui completului. Dacă aţi făcut o asemenea declaraţie nu uitaţi că trebuie să o semnaţi pe fiecare pagină şi la sfârşit după ce aţi luat cunoştinţă de cuprins şi aţi fost de acord cu cele consemnate.
În final, vă recomandăm să aveţi grijă să declaraţi potrivit cu împrejurările pe care le-aţi cunoscut prin propriile simţuri întrucât instanţa, dacă are bănuieli puternice că aţi făcut o mărturie mincinoasă sau că aţi fost mituit să faceţi declaraţie într-un anume fel, vă trimite în faţa autorităţilor penale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu