LEGEA PENALA

LEGEA PENALA

NOTIUNEA DE LEGE PENALA

DOUA SENSURI :

• In sens larg – REGULA ORI NORMA DE DREPT PENAL
• In sens restrans – ACTUL NORMATIV EMIS DE PARLAMENT

CLASIFICAREA LEGILOR PENALE IN FUNCTIE DE ANUMITE CRITERII :

►IN FUNCTIE DE INTINDEREA DOMENIULUI DE REGLEMENTARE sunt :

- LEGI PENALE GENERALE – legea penala generala constituie ceea ce se denumeste in mod curent DREPTUL PENAL COMUN, avand ponderea cea mai mare in cadrul legislatiei penale si reprezentand cel mai important instrument de lupta impotriva infractionalitatii. UNICA lege penala generala in tara noastra este CODUL PENAL.

Codul Penal se caracterizeaza printr-un sistem unitar de norme, cuprinzand doua parti : una GENERALA si una SPECIALA.

- LEGI PENALE SPECIALE – aceste legi au un camp mai restrans de actiune, cuprinzand norme ce reglementeaza institutii speciale de drept penal sau incriminand ca infractiuni fapte savarsite intr-un anumit domeniu.. Spre deosebire de legile penale, legile speciale nu au o structura determinata, ele putand cuprinde, de la caz la caz, mai multe capitole , sectiuni sau numar de articole.

Importanta distinctiei intre legile generale si cele speciale este legata de interpretarea lor, in sensul ca legea generala este de cea mai larga aplicatiune, insa in cazul unui concurs intre o lege generala si una speciala, care deroga de la cea generala sau o completeaza pe aceasta, legea speciala are prioritate. Raporturile dintre aceste legi trebuie privite si dintr-un alt punct de vedere, in sensul ca dispozitiile din Partea generala a Codului Penal se aplica si Partii speciale, precum si institutiilor reglementate prin legi speciale.

► IN FUNCTIE DE CARACTERUL LEGILOR

- LEGI PENALE ORDINARE – sunt acele legi ce sunt adoptate in conditii normale, obisnuite, de lupta impotriva fenomenului infractional. Din aceasta categorie fac parte CODUL PENAL si majoritatea legilor speciale.

- LEGI PENALE EXCEPTIONALE- mai sunt numite si extraordinare – sunt adoptate in situatii de exceptie (calamitati, stare de razboi). Normele penale exceptionale deroga de la dreptul comun. Aceste legi sunt, de regula, legi temporare, ele ramanand in vigoare doar atata timp cat situatia exceptionala o impune.

IMPORTANT !!! – intre o lege generala, una speciala si una exceptionala se aplica cu prioritate legea exceptionala, avandu-se in vedere necesitatile unei actiuni eficiente in lupta antiinfractionala.

► IN FUNCTIE DE DURATA LEGILOR IN TIMP :

- LEGI PENALE CU DURATA NEDETERMINATA (PERMANENTE) – sunt acelea in al caror cuprins nu se stipuleaza perioada lor de aplicare. Legile permanente au o stabilitate mai mare, ele fiind principalul instrument de lupta impotriva infractionalitatii. Sunt legi cu durata nedeterminata atat legile generale cat si legile speciale;

- LEGI PENALE CU DURATA DETERMINATA (TEMPORARE) – au o aplicare limitata in timp, prevazandu-se din momentul adoptarii lor pana cand vor ramane in vigoare. Aceste legi mai sunt denumite si legi temporare deoarece au o durata relativ scurta de aplicare. Durata de aplicabilitate a legii temporare poate rezulta fie din continutul ei (precizandu-se ca legea intra in vigoare la o anumita data si va iesi din uz la alta data, care este stabilita in textul legii) sau din imprejurarile speciale care au impus adoptarea ei (cutremure, inundatii catastrofale, etc.)care, o data depasite si ridicata starea de necesitate, atrag in mod automat autoabrogarea legii respective.

''RESTUL E...CAN-CAN''....(CAN-CAN)

IZVOARELE DREPTULUI PENAL

IZVOR AL DREPTULUI (in general) – forma juridica pe care o imbraca o norma pentru a deveni obligatorie;

Cica nu s-au grupat normele penale intr-un singur cod pentru ca acesta ar fi devenit prea voluminos si greu de manuit.

Reglementarile in materie penala se circumscriu dispozitiilor din Constitutia Romaniei, precum si unor dispozii din unele tratate si conventii internationale la care tara noastra este parte.

Pana aici e simplu de inteles…

Si definitia izvoarelor formale ale dreptului penal este simpla : acele acte juridice care, in cuprinsul lor, stabilesc faptele care constituie infractiuni, sanctiunile ce se pot aplica, conditiile raspunderii penale precum si alte acte normative care prevad dispozitii obligatorii de respectat in procesul de elaborare si aplicare a dreptului penal.

PRINCIPALELE IZVOARE ALE DREPTULUI PENAL

1. CONSTITUTIA ROMANIEI – prin normele sale consacra valorile sociale fundamentale ale statului roman :

• Suveranitatea
• Independenta
• Unitatea si indivizibilitatea sa
• Persoana umana cu drepturile si libertatile sale;
• ETC.

2. CODUL PENAL – principalul izvor al dreptului penal. A fost adoptat la 21 iunie 1968 si a intrat in vigoare la 1 inauarie 1969;

3. TRATELE SI CONVENTIILE INTERNATIONALE

-acele tratate si conventii internationale incheiate pentru prevenirea sau combaterea criminalitatii, la care Romania este parte, asa cum se apreciaza constant in literatura juridica de specialitate, constituie izvoare ale dreptului penal.

Exista doua feluri de tratate si conventii internationale ca izvoare ale dreptului penal:

IZVOARE DIRECTE (tratatele sau conventiile referitoare la asistenta juridica internationala; exemplu: conventiile bilaterale cu privire la extradare incheiate intre tara noastra si alte tari)

IZVOARE INDIRECTE (tratatele si conventiile ce cuprind angajamentele statelor parti de a incrimina pe plan intern anumite fapte socialmente periculoase).

Tara noastra a ratificat Conventia de l Geneva adoptata la 6 septembrie 1965 privitoare la abolirea sclavajului, a traficului de sclavi. Ca urmare a ratificarii acestei Conventii si in legislatia interna a fost incriminata sclavia. Mai recent prin Decretul – Lege nr. 111 din 1990, tara noastra a aderat la Conventia internationala contra luarii de ostateci adoptata la New York in 17 decembrie 1979. Ca urmare a aderarii la aceasta conventie s-a impus modificarea art. 189 C. pen. Ce incrimineaza lipsirea ilegala de libertate a unei persoane, lucru care s-a si facut prin Decretul – Lege 112 din 1990.

Tratatele si conventiile internationale reprezinta un izvor mediat al dreptului penal roman in sensul ca acesta va cuprinde in sfera sa norme ce rezulta din cuprinsul actelor internationale la care statul roman a aderat.

De la aceasta regula exista si o exceptie consacrata in art. 20 alin.2 din Constitutie conform caruia atunci cand exista neconcordanta intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, in aceasta ipoteza de exceptie rezultand ca pactul sau tratatul international devine izvor direct.

4. LEGILE PENALE CA IZVOARE PRINCIPALE ALE DREPTULUI PENAL

Principalele izvoare ale dreptului penal sunt, evident, legile penale.

LEGILE PENALE sunt acele legi anume adoptate, in primul rand penru a reglementa relatiile sociale ce se formeaza intre oameni in sensul impunerii unei conduite care sa determine abtinerea de la savarsirea de infractiuni, in al doilea rand pentru a reglementa relatiile ce iau nastere dupa ce au fost savarsite infractiunile.

Pe langa Codul Penal, care este principalul izvor al dreptului penal, exista si alte legi penale cu o aplicare mai restransa, cum ar fi:

· LEGEA 4/1971 privind extradarea

· LEGEA 23/1969 privind executarea pedepselor;

Specific acesir legi este ca ele au un domeniude aplicare mai restrans deoarece privesc o anumita institutie sau cateva institutii ale dreptului penal. Aceste legi sunt denumite in literatura de specialitate LEGI COMPLINITOARE.

LEGILE PENALE COMPLINITOARE - nu contin incriminari noi si cuprind in exclusivitate numai norme de drept penal. Dupa continutul lor, sunt considerate izvoare ale dreptului penal.

5. LEGILE SPECIALE NEPENALE CE CUPRIND DISPOZITII DE DREPT PENAL – legi care completeaza incriminari din Codul Penal. Cu alte cuvinte, legile speciale sunt considerate ca au un caracter penal numai daca in continutul lor sunt prevazute fapte sanctionate penal.

Dupa cum se poate observa, lucrurile in acest capitol sunt ceva mai stricte. Nu poti sa te joci cu propozitiile. Consider ca este destul de simplu de retinut….

NOTIUNI INTRODUCTIVE IN DREPTUL PENAL

Termenul de „DREPT PENAL” poate fi inteles in doua moduri :

• Ca ramura de drept, sistem al normelor juridice penale care reglementeaza relatiile de aparare sociala;
• Ca stiinta a dreptului penal – adica un ansamblu de idei, teorii, conceptii cu privire la dreptul penal;

Pana aici e simplu, simplu, simplu…

Care este OBIECTUL dreptului penal? (de ce exista dreptul penal…)

Obiectul dreptului penal este constituit de relatiile de aparare sociala, relatii ce se nasc intre membrii societatii pentru respectarea de catre acestia a unor valori cum sunt – persoana cu drepturile si libertatile ei, linistea si ordinea publica, insasi societatea in intregul ei…

Care este intinderea acestor relatii de aparare sociala?

Aceste relatii de aparare sociala „se intind” pana acolo unde se impune necesitatea dreptului penal. Adica, suntem constienti de :

• Necesitatea apararii valorilor sociale;
• Existenta fenomenului infractional si necesitatea combaterii lui;
• Necesitatea reglementarii juridice a actiunii de aparare a valorilor sociale;

CARACTERELE DREPTULUI PENAL:

- sunt trasaturile caracteristice ale acestei ramuri de drept si reies din specificul relatiilor de aparare sociala care ii revin spre reglementare -

1. CARACTERUL AUTONOM – dreptul penal nu are doar un caracter sanctionator dupa cum am observat si la necesitatea existentei dreptului penal, asa incat el exista intr-o maniera complexa, ceea ce il face autonom din punct de vedere relatiilor sociale pe care le reglementeaza.

2. CARACTERUL UNITAR – chiar daca normele penale se gasesc in mai multe acte normative ca : partea generala Codului Penal, partea speciala a Codului Penal, legi speciale, legi nepenale cu dispozitii penale, dreptul penal nu isi pierde caracterul unitar, unanim admis in literatura de specialitate;

3. CARACTERUL DE DREPT PUBLIC – pentru ca intotdeauna interesul ocrotit de dreptul penal este unul general, care intereseaza atat societatea cat si statul, caracterul de drept public al dreptului penal nu poate fi negat.

CE E AIA POLITICA PENALA?

Politica penala se defineste astfel intr-un stil „barbar” si scurt: modul prin care legiuitorul(in cazul Romaniei - Parlamentul) reuseste sa combata criminalitatea la un moment dat (procedeele folosite) intr-o tara determinata, gasirea de solutii pentru diminuarea criminalitatii.

LEGATURILE DREPTULUI PENAL CU CELELALTE RAMURI DE DREPT

1. LEGATURA DINTRE DREPTUL PENAL SI DREPTUL CONSTITUTIONAL

- dreptul constitutional stabileste cadrul general de organizare a statului de drept, cat si valorile sociale fundamentale ocrotite si garantate de Constitutie. Deci, dreptul penal este un fel de paznic al valorilor sociale consfintite in Constitutie.

2. LEGATURA DINTRE DREPTUL PENAL SI DREPTUL PROCESUAL PENAL

- aceste doua ramuri ale dreptului romanesc sunt doua ramuri distincte pentru ca au fiecare in parte un obiect si principii de reglementare proprii. Totusi, au un scop comun – infaptuirea justitiei penale . Putem spune ca dreptul procesual penal este motorul dreptului penal pentru ca el asigura eficacitatea normelor juridice penale reglementand activitatea de urmarire penala, judecata si sanctionarea a celor ce savarsesc infractiuni.

3. LEGATURA DINTRE DREPTUL PENAL SI DREPTUL EXECUTIONAL PENAL

- normele juridice penale trebuie sa aiba o finalitate. Aceasta finalitate este data de dreptul executional prin executarea pedepselor si a celorlalte sanctiuni de drept penal prin care se apara valorile sociale ale statului si se previn infractiunile in Romania.

4. LEGATURA DINTRE DREPTUL PENAL SI DREPTUL CIVIL

- este stiut ca dreptul civil reglementeaza relatiile privind patrimoniul. Dreptul Penal apara aplicarea Dreptului Civil prin incriminarea acelor fapte ce sunt indreptate impotriva patrimoniului : furtul, talharia, inselaciunea, pirateria.

5. LEGATURA DINTRE DREPTUL PENAL SI DREPTUL FAMILIEI

- dreptul penal sprijina prevederile din Codul Familiei prin incriminarea si sanctionarea faptelor de bigamie, adulter, abandon de familie, etc.

6. LEGATURA DINTRE DREPTUL PENAL SI DREPTUL ADMINISTRATIV

- legatura dintre aceste doua ramuri de drept se intemeiaza pe ideea ca raspunderea penala incepe acolo unde se termina raspunderea administrativa (asta pentru unele fapte…); o alta idee prin care se justifica legatura dintre ele este faptul ca dreptul penal sanctioneaza incalcari grave ale unor norme din materia dreptului administrativ (abuzul de serviciu, purtarea abuziva, luarea de mita, primirea de foloase necuvenite, etc.)

7. LEGATURA DINTRE DREPTUL PENAL SI DREPTUL COMERCIAL

- dreptul penal ocroteste normala desfasurare a acestor relatii sociale comerciale prin sanctionarea severa a acelor fapte contra, cum ar fi: specula, inselaciune cu privire la calitatea marfurilor, etc.

SIMPLU, NU???

EFECTELE PROPRIETATII REZOLUBILE

BIBLIOGRAFIE:

(daca exista greseli gramaticale sau daca nu intelegeti...sa spuneti...injurati-ma...radeti...aveti acces nelimitat la comentarii...:)))

Ca sa intelegem mai usor „ce e alea efectele proprietatii rezolubile”, trebuie sa distingem intre intre doua forme de acte juridice care se pot face in legatura cu bunul aflat intr-o astfel de proprietate:

• ACTE DE ADMINISTRARE
• ACTE DE DISPOZITIE

ACTELE DE ADMINISTRARE sunt acele acte facute de un nene pentru conservarea, intretinerea si folosirea lucrului (de exemplu, strange prunele de la pomii aflati pe un teren, vinde fanul de pe o tarla, inchiriaza casa pe un termen scurt (in general, maxim 5 ani), desfunda canalizarea daca se…ati ghicit…infunda…etc.). Aceste acte nu au efecte suvvesive in viitor si nu au ca scop iesirea lucrului din patrimoniu.

ACTELE DE DISPOZITIE sunt acele acte care au ca scop iesirea bunului din patrimoniul proprietarului pe un timp oarecare sau defintiv, partial sau total. De exemplu atunci cand se vinde bunul, se doneaza, il inchiriezi, plus alte metode mai complicate, etc.

Distinctia dintre aceste bunuri ne intereseaza cand vorbim despre un proprietar sub conditie rezolutorie. DE CE? Aflam imediat.

Impartim momentele de exercitare a proprietatii rezolubile in doua mari parti:

1. INAINTE DE IMPLINIREA CONDITIEI (cine vrea sa fie mai smecher poate sa-i zica „pendente conditione”)
2. DUPA REALIZAREA CONDITIEI REZOLUTORII (la fel, cine vrea….. „EVENIENTE CONDITIONE”)

1. Avem doua personaje magice: nenele si tanti. Atata timp cat conditia nu s-a realizat, nenele (dobanditorul) este proprietar sub conditie rezolutorie iar tanti (transmitatorul) este proprietar sub conditie suspensiva.

Nenele, inaintea implinirii conditiei, poate face cu bunul aceleasi lucruri pe care le poate face un alt nene cu un bun aflat in proprietatea sa exclusiva, pura si simpla. Poate vinde, poate dona , poate transmite mostenitorilor proprietatea, insa oricum ar fi transmisa aceasta proprietate ea este afectata de acea conditie rezolutorie.

Tanti, fiind un proprietar sub conditie suspensiva, nu este un adevarat proprietar al bunului si nu poate face cu bunul ce poate face nenele. El este doar un proprietar eventual…traieste cu speranta ca daca acea conditie rezolutorie a lui tanti se va implini, care pentru el este conditie suspensiva, el va deveni proprietarul bunului respectiv exclusiv. Insa, el poate instraina aceasta proprietate sub conditie suspensiva altora, poate dispune de bun prin transmiterea catre mostenitori. Trebuie sa intelegem ca el poate transmite numai acel drept de proprietate sub conditie suspensiva si nu bunul care se afla in proprietatea sub conditie rezolutorie a lui tanti.

Hotararile judecatoresti date impotriva proprietarului sub conditie rezolutorie, pendente conditione, nu sunt opozabile proprietarului sub conditie suspensiva, asta daca nu a fost si el inclus in proces.

Hotararile judecatoresti date in favoarea proprietarului sub conditie rezolutorie profita proprietarului sub conditie suspensiva deoarece, prin realizarea conditiei, devine creditorul fostului dobanditor. (eu nu am inteles prea bine partea asta…poate voi gasi o speta, ceva…).

2. avem aceleasi personaje magice.

Dupa implinirea conditiei rezolutorii proprietarul aflat sub aceasta conditie pierde dreptul de proprietate asupra bunului respectiv cu efect retroactiv, ca si cum nu l-ar fi avut iar bunul intra in proprietatea exclusiva a celui care pana la implinirea conditiei era proprietar sub conditie suspensiva – transmitatorul initial al bunului. De aici rezulta ca toate actele juridice incheiate in legatura cu bunul respectiv de catre proprietarul bunului pana la implinirea conditiei rezolutorii trebuie desfiintate retroactiv. Insa, nu este asa…in functie de ce fel de acte vorbim : de administrare sau de dispozitie.

In cazul actelor de dispozitie (nenele vinde, doneaza, etc. bunul… ), efectul retroactiv al indeplinirii conditiei se aplica tare de tot, rezultand desfiintarea tutoror actelor de dispozitie ale nenelui incheiate cu alte persoane prin care acesta le instraineaza bunul. Putem vorbi de o nedreptate contra persoanelor care au contractat cu nenele. Insa si aici se impune o diferentiere intre persoanele cu care nenele a contractat.

Se intampla ca, atunci cand subdobanditorul, acea persoana care a contractat cu nenele asupra acelui drept de proprietate sub conditie rezolubila, este de buna – credinta. Bunul va ramane in proprietatea subdobanditorului, aceasta prezmutie de buna – credinta fiind una legala, conferind forta juridica raportului juridic respectiv.

In ce consta buna – credinta?

Consta in acea credinta a subdobanditorului ca a contractat cu un veritabil proprietar, nestiind de existenta conditiei rezolutorii care afecta proprietatea nenelui.

Un alt principiu prin care se protejeaza drepturile subdobanditorilor in drept, pe langa acela al bunei – credinte, este PRINCIPIUL VALIDITATII APARENTEI IN DREPT.

Acest princpiu se fundamenteaza pe 3 elemente:

· TERTUL TREBUIE SA FIE DE BUNA – CREDINTA;

· BUNA – CREDINTA SA FIE REZULTATUL UNEI ERORI ASUPRA CALITATII TRANSMITATORULUI – adica subdobanditorul, si cei din jurul sau sa aiba aparenta credinta ca proprietarul sub conditie – rezolutorie nu este un proprietar sub conditie rezolutorie;

· EROAREA TERTULUI (subdobanditorului) SA FIE INVINCIBILA – aparenta proprietarului pur si simplu, care de fapt este proprietar sub conditie rezolutorie sa fie de neinlaturat, aceasta siguranta a aparentei ideii sa fie un rezultat al erorii tuturor, deducandu-se din imprejurari.

Sa trecem iar la proprietarul sub conditie rezolutorie si sa vedem ce se intampla, daca asteptata conditie rezolutorie se implineste, cu fructele percepute de acest proprietar pana la implinirea conditiei. Desigur, culegerea fructelor fiind un act de administrare, ele vor ramane in proprietatea fostului proprietar sub conditie rezolutorie, el fiind nevoit sa restituie doar bunul.

Cat priveste actele de administrare, acestea raman valabile si dupa implinirea conditiei rezolutorii pentru ca se considera ca proprietarul sub conditie rezolutorie a actionat pana la implinirea conditiei ca un fel de mandatar al proprietarului sub conditie suspensiva, care va deveni la implinirea conditiei proprietar exclusiv asupra bunului…in consecinta…smecher.

Ce se intampla daca conditia rezolutorie se implineste? (pe scurt)

- transmitatorul bunului va trebui sa-i dea pretul inapoi dobanditorului, iar dobanditorul sa restituie bunul;

- drepturile proprietarului sub conditie rezolutorie se desfiinteaza retroactiv; de la aceasta regula exista…era si normal…exceptii :

1. actele de administrare se pastreaza (am vorbit despre ele)

2. fructele raman ale dobanitorului (am vorbit despre ele)

3. in actele de executare sucesiva efectele se produc numai pentru viitor (poate poate cineva sa dea o explicatie acestei propozitii)

4. riscul realizat inainte de implinirea conditiei este suportat de dobanditor, ca proprietar sub conditie rezolutorie, in mod definitiv(la fel…cine poate da o explicatie…)

Pe langa aceste doua momente a proprietatii rezolubile (cel de dinaintea implinirii conditiei si cel de dupa implinirea conditiei) mai exista unul – cazul in care conditia nu se implineste (nu este obligatoriu sa se implineasca, logic…) si se mai cheama in latina – DEFICIENTE CONDITIONE.

In cazul in care conditia nu se implineste, dreptul proprietarului sub conditie rezolutorie se consolideaza cu efect retroactiv, toate actele de administrare sau de dispozitie devenind valabile definitiv, ca si cum conditia rezolutorie nu ar fi existat. De asemenea, proprietarul sub conditie suspensiva isi ia teapa, speranta lui de a mai face ceva (scuzati cacofonia) cu deptul sau de proprietate sub conditie suspensiva stingandu-se…la fel…defintiv…la fel ca si actele pe care le-a facut in legatura cu acel bun…actele devenind nule…desfiintate retroactiv.

IMPORTANTA PROPRIETATII REZOLUBILE

BIBLIOGRAFIE:

(daca nu intelegeti sau daca gresesc in explicatii, sa nu ma bateti…)

Proprietatea rezolubila este foarte importanta pentru ca exista in jurul nostru, o intalnim destul de des printre drepturile cunostintelor noastre. Insa, de ce este importanta din punct de vedere juridic, civilistic?

Proprietatea rezolubila are o existenta nesigura, provizorie tocmai datorita conditiei rezolutorii care se poate implini sau nu.

Ce se intampla daca un proprietar sub conditie rezolutorie a unui bun, instraineaza bunul? Va fi desfiintat sau nu actul juridic de instrainare a bunului in favoarea unei terte persoane(unei alte persoane)?

De exemplu, daca cel care a primit o donatie instraineaza bunul unei terte persoane, persoana care a avut grija sa isi faca cunoscuta achizitia mai inainte ca donatorul(cel care a facut donatia) sa fi mentionat sau inscris pe marginea transcrierii actului de donatie in registrele de publicitate imobiliara, un extras al actiunii prin care cere revocarea actului de donatie, desfiintarea donatiunii nu desfiinteaza instrainarile daca achizitorul a fost de buna-credinta (mai pe scurt, daca un nene doneaza unei tanti, tanti instraineaza unui domn, domnul fiind de buna-credinta, bunul ramane la domn).

Un alt caz este situatia instrainarii unui bun indiviz de catre un coindivizar fara acordul celorlalti. Cazul asta este cam greu de explicat, intru-cat implica o gramada de situatii si actiuni. Totusi, atunci cand un bun se afla in proprietatea mai multor persoane el poate fi instrainat doar conform regulii unanimitatii (adica, sa fie toti de acord cu instrainarea lui). Daca unul din ei se trezeste intr-o dimineata si instraineaza acel bun sau o parte materiala din el fara acordul celorlalti suntem in prezenta unei operatiuni juridice anormale, adica e un fel de vanzare a lucrului altuia. Ca sa vorbim despre proprietatea rezolubila a celui care dobandeste acel bun trebuie ca la partajul dintre coproprietari, bunul vandut sa cada in lotul altui coindivizar decat vanzatorul.

Sunt mai multe optiuni: daca ceilalti coindivizari sunt de acord cu vanzarea acelui bun, cumparatorul dobandeste proprietatea exclusiva asupra bunului; daca la partaj bunul cade in lotul coproprietarului vanzator, contractul de vanzare-cumparare se va consolida iar titlul cumparatorului va deveni pur si simplu, neafectat de vreo modalitate, pana la adanci batraneti; daca bunul sau partea materiala din el care a fost instrainata cade in lotul altui coproprietar decat vanzatorul, acel coproprietar, retroactiv, va deveni proprietarul exclusiv al bunului inca de la inceputul coproprietatii – in acest caz, vanzatorul a instrainat un bun care nu ii apartinea/apartine neputand juridic sa transfere proprietatea asupra bunului. Conventia va putea fi lovita de rezolutiune daca coproprietarul in al carui lot a cazut bunul va dori.

Daca vanzarea acelui bun se desfiinteaza, subdobanditorii(acei oameni care au cumparat de la cumparatorul initial, devenit proprietar) isi pot conserva dreptul de proprietate doar in cazul bunurilor mobile. Astfel, daca cumparatorul este de buna-credinta, nestiind ca vanzatorul nu are un drept de proprietate exclusiva asupra bunului, el va ramane cu bunul. Vanzatorul va trebui in cazul partajului sa vina cu suma de bani- valoarea bunului vandut. Atunci cand vorbim despre un bun imobil, care trebuie restituit indiferent daca dobanditorul a fost sau nu de buna credinta, dobanditorul de buna credinta va avea, sa zicem…o consolare… si nu va fi nevoit sa restituie si fructele bunului.

REZUMAT:

A, B, C – coproprietarii unei gradini.

B – vinde lui D o jumatate din gradina.

A si C afla de acest contract de vanzare-cumparare dintre B si D si cer partajul.

Mai multe situatii:

Daca A si C nu zic nimic de aceasta vanzare, D devine proprietar exclusiv asupra bunului.

Daca la partaj jumatatea de gradina vanduta cade in lotul lui C, acea bucata de pamant va fi restituita lui C de catre D fara ca D sa fie obligat sa-i dea si merele din pomi din ultmul an cat a fost proprietar de buna-credinta. A urmeaza sa-l despagubeasca pe D .

Daca jumatatea de gradina cade la partaj in lotul lui B, proprietatea lui D asupra bunului va deveni pura si simpla.

(astept rectificari, retusuri...explicatii mai coerente...)

IZVOARELE PROPRIETATII REZOLUBILE (REVOCABILE)

BIBLIOGRAFIE:

SUNT DOUA :

• LEGEA
• ACTELE JURIDICE (unilaterale, bilaterale, inter vivos, mortis causa)

Exemple din lege:

- donatia poate fi revocata pentru ingratitudine (art. 829 C.civ.). Ingratitudinea semnifica acea conduita a donatarului(celui caruia i se doneaza) prin care nu-si indeplineste obligatia de recunostinta fata de donator, obligatie fireasca, statuata si juridic; adica, atenteaza la viata lui si alte cazuri de genul asta…injurii grave…etc.

- donatiile sunt revocate de drept in cazul in care chiar si dupa moarte se naste un copil donatorului (art. 838 C. civil) - prin aceasta regula se ocroteste interesul odraslei de care nu se stia la momentul efectuarii donatiei. Ideea pleaca de la faptul ca daca donatorul stia de fat poate nu ar mai fi donat.

- donatiile intre soti sunt revocabile (art. 937 C. civ.) daca sotul doneaza sotiei sau invers, acesta poate revoca donatia oricand (in unele cazuri, dupa moartea donatorului, donatia poate fi revocata si de mostenitori);

- conditia rezolutorie este subinteleasa intotdeauna in contractele sinalagmatice in cazul in care una din parti nu indeplineste angajamentul sau (art. 1020 C.civ.) – adica atunci cand un nene nnu respecta o clauza din contract normal ca se desfiinteaza efectele contractului dintre cele doua persoane (sinalagmatic – si nenele si tanti au drepturi si obligatii in contract) prin conditia rezolutorie- incalcarea clauzei care nu trebuia incalcata.

- daca cumparatorul nu plateste pretul, vanzatorul poate cere rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare daca el insusi si-a executat propriile obligatii sau in cazul in care nu a facut-o, se declara gata sa le execute (art. 1365 C. civ.). Rezolutinea contractului de vanzare-cumparare in acest caz are ca efect desfiintarea contractului inca de la nasterea lui, partile fiind puse in situatia anterioara incheierii acestui contract.

Exemple de proprietate rezolubila izvorata din acte juridice translative de proprietate (contract de vanzare-cumparare, contract de donatie, testament, etc.):

De exemplu, in cazul donatiei – daca un nene – donator – ii da ceva unei tanti– donatar – cu conditia ca bunul dat sa se intoarca in patrimoniul nenelui daca tanti moare, putem vorbi despre despre o proprietate rezolubila a lui tanti( daca ea moare, bunul se intoarce la nene sau la mostenitorii lui). Este o conditie rezolutorie conventionala care desfiinteaza actul juridic ex tunc (cu efect retroactiv- ca si cum nu ar fi fost).

Un alt exemplu este atunci cand prin testament, testatorul (cel care face testamentul) lasa legatarului (celui care primeste acel ceva in urma mortii testatorului) un imobil(teren, casa) cu conditia ca acesta (legatarul) sa nu se casatoreasca in viitor. Daca nenea legatarul „se combina”, dreptul de proprietate asupra imobilului se desfiinteaza retroactiv. Daca nu se combina, dreptul sau asupra imobilului se consolideaza.

Un alt exemplu este cel al contractului de renta viagera (acel contract prin care un nene numit debirentier se obliga fata de o tanti numita credirentier sa se ingrijeasca de ea (adica sa-i plateasca anuitatile) in schimbul transferului de proprietate a locuintei lui tanti. Pana la craparea femeii, debirentierul este un proprietar sub conditie rezolutorie, fiind obligat sa-i faca poftele lui tanti. Dupa ce femeia intra in pamant, nenele devine proprietar exclusiv asupra bunului.)

DEFINITIA PROPRIETATII REZOLUBILE

BIBLIOGRAFIE:

Putem vorbi despre proprietatea rezolubila atunci cand un nene vinde unei tanti un bun sub o conditie rezolutorie (eveniment viitor si nesigur ca realizare de care depinde desfiintarea actului juridic (in cazul nostru, transferul dreptului de proprietate asupra bunului de la nene la tanti)). Astfel, daca aceasta conditie nesigura, incerta se implineste, dreptul dobanditorului (a lui tanti) se desfiinteaza cu efect retroactiv (adica e ca si cum acest drept nu a existat). Dreptul de proprietate sub conditie rezolutorie se converteste (se schimba) intr-un drept de proprietate pur si simplu (dreptul de proprietate care apartine unei singure persoane, drept intrat in patrimoniul persoanei in mod sigur si ireversibil) aunci cand conditia este sigur ca nu se poate mai poate realiza.

EXEMPLU DE CONDITIE REZOLUTORIE : „Prezentul contract de vanzare-cumparare al imobilului x se desfiinteaza daca cumparatorul isi stabileste domiciliul intr-o alta localitate.”

Exista doua momente in cazul proprietatii rezolubile:

· Momentul de pana la implinirea conditiei – i se mai zice in latina „pendente conditione”- moment in care dreptul de proprietate asupra bunului arata la fel ca dreptul de proprietate pur si simplu avand in continutul sau cele trei bine-stiute atribute: POSESIE, DISPOZITIE, FOLOSINTA.

· Momentul de dupa implinirea conditiei – i se mai zice „eveniente conditione”, atunci cand actul juridic si dreptul lui tanti se desfiinteaza cu efect retroactiv(am explicat ce inseamna), dreptul de proprietate intorcandu-se in patrimoniul nenelui(instrainatorului).

In cazul proprietatii rezolubile, dreptul de proprietate apare ca un drept impartit in doua : o jumatate nenelui, o jumatate lu tanti. Nenele este un proprietar sub conditie suspensiva (adica, daca se implineste conditia, rezolutorie pentru tanti, dreptul de proprietate revine in patrimoniul sau) iar tanti este un proprietar sub conditie rezolutorie.

MODALITATILE DREPTULUI DE PROPRIETATE

BIBLIOGRAFIE:

Dreptul de proprietate, drept real din toate punctele de vedere, poate fi exercitat in doua feluri:

• FELUL 1 – ca drept pur si simplu, adica ai acest drept impreuna cu cele 3 atribute ale sale (posesie, folosinta, dispozitie (cine le stie in latina poate avea 0,0001 puncte in plus la examen)) fara ca existenta acestor atribute sa depinda de evenimente, chestiuni viitoare. Deci, dreptul de proprietate pur si simplu este dreptul unei singure persoane intrat in patrimoniul ei in mod sigur si ireversibil.

• FELUL 2 – ca drept de proprietate afectat de modalitati – atunci cand acest renumit drept cu cele trei atribute ale sale este exercitat fie de mai multe persoane in acelasi timp, primul caz, si al doilea caz – atunci cand acest drept depinde de evenimente viitoare.

( dreptul de proprietate din FELUL 2 poate fi supus:

· Unei conditii rezolutorii;

· Unor cazuri de anulabilitate

· Apartinerii lui mai multor persoane)